Archive for the ‘Codex medium aevum’ Category

Am inceput sa citesc o carte care mi-a cazut in mana aproape intamplator, si oricum ma simteam vinovata ca in ultimul timp citesc mai mult reviste glossy decat carti, asa ca am zis “ceva strong de data asta”.

Stiliano si Rotari asa au intrat in viata mea… Cartea reuseste atat de bine sa faca o fresca  a Italiei medievale sec. VI-VII d Ch., ca si personajele prind viata desi sunt foarte multe la un moment dat si le pierzi sirul.

Regalitate, razboaie, mestesuguri, dezvoltarea unui stat si crearea unui rege, inceputurile crestinismului si indoielile invatatilor de atunci…pe toate le gasesti in aceasta carte, si daca iti place istoria, te poti bucura si de prezentarea aproape de realitate (sa nu uitam ca este totusi fictiune si are licente poetice).

In timp ce citesc cartea asta, am ajuns sa regandesc chiar si credinta ortodoxa si ideile cu care am fost crescuta religios. Nu in sens rau, ci doar sa ma gandesc la ce inseamna trinitate, monoteism, inviere etc., si sa le acord timp si consideratie.

Pentru iubitorii de romane de capa si spada, “Longobardul” ofera un pic de razboaie, scene de lupta relatate cu detalii si strategii de lupta, domnite in surghiun, ostatici eliberati si fugari. Si o frumoasa poveste de dragoste intre Gaila si Rotari, tanarul rege longobard care a reusit sa ofere prosperitate si pace statutului sau.

Cunostinte despre medicina si legislatie, drept, comert si religie, toate creaza o fresca a vietii din acele timpuri.

Am uitat sa va spun ca nu am terminat inca cartea, mai am finalul de citit, insa fiind un roman despre o perioada, povestea nu se poate termina, ea continua chiar dupa moartea personajelor principale, pentru ca este o carte despre viata in primul rand, nu despre povesti izolate. Asa ca nu ma grabesc…

Enjoy si sa-mi spuneti daca v-a placut!

f46698-serban-turcus-ordinul-cistercian-in-transilvania-medievalaIncercand sa aflu mai multe informatii despre Ordinul Cistercienilor (mi-am propus sa incep sa citesc mai multe despre istoria diferitelor ordine monastice ce au avut un rol important in istoria medievala si in dezvoltarea sociala si culturala), am intrat in contact cu acest articol succint dar plin de informatii esentiale, de pe pagina d-lui Radu Cerghizan:

“Radacinile Ordinului cistercian coboara pâna in jurul anului 1100. Europa apuseana traia vremuri tulburi. Ordinele calugaresti anterioare uitasera de cele religioase si de grijile sufletului, putine manastiri ramasesera credincioase regulei

Read the rest of this entry »

knights-jousting_k0106444Cati dintre noi nu au visat/imaginat macar fugar cum ar fi daca …am fi nemuritori? Cred ca am fi raspuns ca am fi cucerit lumea, am fi calatorit peste tot, am fi abuzat de orice oportunitate a vietii, am fi intins coarda de cele mai multe ori, si am fi strigat din vraful cel mai inalt “SUnt regele lumii !”

Cineva chiar a trait aceasta experienta si Simone de Beauvoir a avut amabilitatea de a pune cuvintele sale asternute pe foaie in romanul sau  “Toti oamenii sunt muritori”. La inceput stiam despre autor doar ca este o femininsta convinsa, acum mi-am schimbat parerea.

Pasajele de filosofie existentialista par atat de naturale puse in gura lui Fosca (persoajul principal) ca si gandurile unui nemuritor  incat cititnd acest roman ai mereu impresia ca esti tarat intr-un taram magic si ca totul este real. Nu ai impresia nici un moment ca acelea sunt “filosofari”, ci ti se par franturi de eternitate puse pe buze de cainta.

Si daca nu era de ajuns, Fosca personajul principal, este un om medieval, calit in forja sabiilor incinse de cavalerii viteji. Este cel care a incercat prima unire a principatelor Italiei, si cel care l-a ajutat pe Carol Quitul sa fie incoronat rege. Tot el este cel care a intrezarit prima data efectul de saracire a plebei odata cu imbogatirea negustorilor si a nobililor, si cel care a pus sa fie construite palate pe coastele Italiei.

” Fosca s-a nascut in 1279 in Italia, unde in scurt timp a ajuns carmuitorul Carmonei, o cetate mica, slaba si lesne de cucerit. Luand puterea, miraculosul drog al puterii, al stapanirii, Fosca intelege ca nu va putea niciodata, intr-o viata de om, sa faca tot ceea ce isi doreste. Iar cand obtine un elixir al nemuririi, alege sa traiasca pentru totdeauna, visand sa cucereasca cetatile vecine, Italia, Europa, lumea intreaga. Este infinit in timp. Orice rana ar primi nu poate fi ucis. Poate sa lupte cu oricine. Devine un cuceritor, un diplomat si un razboinic, transforma Carmona intr-o cetate puternica si apoi in centrul unui imperiu, pentru a realiza ca nimic din toate acestea nu conteaza de fapt. Nici moartea unicului fiu, nici cea a femeii iubite, nici pierderea Cremonei, nici tradarea si moartea prietenilor. Fara posibilitatea mortii, nu se mai poate bucura si nu se mai poate teme de nimic. Daca toti oamenii sunt muritori, el este altceva. Intr-o istorie a umanitatii dominata de obsesia mortii, el a reusit sa iasa in afara. Pentru Fosca a venit sfarsitul istoriei. Calatoreste prin intreaga lume, pana in Lumea Noua, pe cale de a fi cucerita si descoperita, ajunge la curtea puternicilor regi si printi ai vremii, cunoaste Europa si intrigile de palat, este temut si discret in egala masura. Se bucura de favoruri, de iubiri trecatoare, incearca sa joace rolul de om fara prea mult succes, trece prin revolutii, revolte, razboaie. Intr-o buna zi, obosit, se culca si doarme pentru 60 de ani. In speranta ca nu se va trezi niciodata. Se trezeste insa, la fel de sanatos ca intotdeauna.”

Cu amabilitatea lui Cinabru, iar pentru inca o parere accesati si aici

Citind aceasta carte am trait sentimentele unui om medieval ce inca mai crede in onoare, cinste, lupta pentru idealurile, iar trecerea de la acesta epoca la perioada curenta, face ca diferentele epocilor sa fie si mai vizibile.

Daca inca mai credeti ca nemurirea este usor de purtat…cititi “Toti oamenii sunt muritori”  😉 (se mai poate gasi in colectia Cotidianul)

Knights are symbols for Medieval Age, so I would like to talk about : How to become a knight 🙂

In order to become a knight, a young man would go through three stages. Here is more information about each stage:

Stage 1: Age 7
A page was the first stage of knighthood. He would serve and do easy tasks.

Stage 2: Squire age 14
At fourteen the page would turn into a squire. He would train for battle. He also would have higher tasks of serving the king.

Stage 3: Accolade age 21
An accolade would train hard to become a knight. They learned how to use swords and defend themselves. If an accolade was not successful, he would not turn out to be a knight. If he was successful, he would be a knight. During the ceremony to become a knight, he had to take a bath to wash the sins off and dry himself on a bed.

Stage 4: Knight age 21
A knight could have been knighted as young as twelve. Knights defended castles and worked for Lords.

A knight or chevalier was a professional soldier. He usually was responsible for his weapons, three horses, his attendants and his flag. The three horses each had their own use, one for battle, one for the route and one for luggage. He carried a lance for encounters and a sword for close fighting. He had several attendants, one to conduct the horses, another to handle the heaviest weapons, another to aid him in mounting his horse for battle, and the fourth to guard prisoners. A lance usually carried the flag of whom the knight was fighting. The flag was a distinctive mark of chivalry.

A knight had to pay for his own way. He had to take care of his horse and pay his attendants. Countries did not have any budget to pay the knights. Land was the only riches each Lord had. If he wished to raise an army he divided his land into military fiefs. Tenants were held to military service at their own expense for a number of days.

The knightly profession was the only career. Knighthood was not heraldry. Only the sons of a knight or Lord were eligible to its ranks. These boys were sent to the court of some noble where they were trained to use horses and weapons and were taught lessons of courtesy.

Source: library.thinkquest.org

In my opinion knighthood is important in other days, because is a reflexion for: honor, professionalism, perseverence, and ethics.

So, I would like to become a “knight of my profession” for a day…

Elementele de recunoastere a familiei din care proveneau erau importante pentru a stabili relatii in epoca medievala, si ele putea fi: blazonul familiei, sigiliul folosit, emblema etc. Familiile din spatiul romanesc nu au fost ocolite de astfel de probleme.

Rudenia dintre corbul heraldic hunedorean şi acvila munteană este o altfel de problema de heraldica.

“Povestea porneşte de la prezenţa stemei Hunedoreştilor în biserica parohială a Braşovului , continuă apoi cu eroare de calibru, adică prin socotirea ei „în chip de înaltă favoare pentru cetatea căreia îi acordase şi alte privilegii”. Explicaţia este însă de o simplitate dezarmantă. Toţi regii maghiari erau patronii bisericilor parohiale ori mănăstirilor din spaţiul oraşelor libere regeşti. Comunitatea urbană era în poziţia de subpatron faţă de aceleaşi lăcaşuri. Deci nu era vorba despre nici un fel de favoare, ci de o banalitate pe care ar trebui să o regăsim de fiecare dată când, pe vremea vreunui cârmuitor, bisericile în cauză, ale oraşelor regale adică, îşi reînnoiau ornatele. Ne grăbim să arătăm că nu este foarte sigur dacă nu cumva relieful de la Braşov aparţine doar regelui hunedorean, nu predecesorului său patern, rămas doar în postura de înalt funcţionar.

Degradarea unei acvile (a lui Ioan de Hunedoara), în corb (la Matia Corvin) este principala idee a conţinutului materialului de la care am pornit. Deci, urmărind logica heraldistului, ar trebui să credem că „perfizi heraldişti” de curte l-au privat de mândrul rege umanist de un însemn mai demn şi mai nobil, pentru a continua să se afişeze cu o rudă a ciorii… Tot ceea ce urmează este o lungă, încâlcită, anistorică şi inutilă digresiune spre regăsirea unor pseudo-filiaţii heraldice, sufocată de note care sunt menite să inducă o lectură largă, presărată foarte ostentativ de note şi comentată în manieră personală.

Descrierea amănunţită a presupusei steme primare a lui Ioan de Hunedoara nu este, nici ea, întru-totul sigură; îndeosebi în ceea ce priveşte cromatica. Blazonul cu corb purtător de inel, folosit doar din timpurile în care a fost voievod şi guvernator, îl cunoaştem numai din variante monetare şi sculpturale (sigilografice şi lapice), care, niciuna, nu deţine cromatică

Read the rest of this entry »

175 pag., Ed. Herald, anul de aparitie 2005.

Alchimia (Maestrul si marea Opera) prezinta pe larg istoria alchimiei si teoriile alchimice ale diferitilor maestri si se descriu diferite experimente cu caracter practic. In ultima parte sunt prezentate integral doua texte alchimice de mare importanta, Tratatul de Aur si Revelatiile lui Hermes, scrieri care au reprezentat o neincetata provocare pentru alchimistii moderni, si nu numai.

Alchimia este stiinta sau, mai curand, arta care a castigat de partea sa devotamentul constant al oamenilor de cultura si interesul popoarelor de pretutindeni, de-a lungul a sute si chiar mii de ani, caci inceputurile alchimiei se pierd, intr-adevar, in negura vremurilor. O astfel de stiinta inseamna mult mai mult decat aparentele nas­cociri ale unor batrani excentrici.

Pret: 20 lei

In epoca medievala, cartile erau destul de putin raspandite, si au cunoscut 2 perioade importante:

– inaintea inventarii tiparului: existau cartile copiate manual, abatiile si manastirile fiind centrul cultural al societatilor si mediul de propagare al invataturii.

– dupa inventarea tiparului cand au aparut cartile in numar mai mare.

Trebuie mentionat insa ca explozia cartile de masa , cu tiraj mare a venit secole mai tarziu, in perioada Iluminismului, si al Epocii moderne.

Referindu-ne insa la tematicile abordate de cartile scrise in acea perioada:

a) tematica filisofica, cu accente teologice mai mult, temele predilecte fiind: relatia omului cu Dumnezeu, iadul si raiul, bine si raul, pocainta omului, sufletul uman.

b) Tematica dogmatica: scrierile religioase, ce au servit pentru propagarea crestismului, atat la nivel laic cat si ecleziastic.

c) Tematica ezoterica, lucrari de initiere in sisteme de filosofie oculte, cu scop de a aduce in prim plan sisteme de referinta vechi, din Antichitate, sau pagane. In aceasta perioada au inflorit scrierile si aplicarea sistemelor de divinatie, magie, alchimie.

d) Tratate de specialitate: prelucrarea materialelor, medicina, tehnica.

e) Beletristica, cu toate tipurile de scrieri: poezii, romane, nuvele etc. Din aceste vremuri pastrandu-se scrieri importante din literatura universala.

Aceastea sunt marile teme abordate in literatura medievala, dupa care ne vom ghida si noi atunci cand va vom prezenta titluri de interes ce pot fi comandate chiar de pe site-ul nostru.

Impreuna ne propunem sa va punem la dispozitie informatiile si bibliografia suplimentara pe temele de interes pentru voi. De asemenea am dori sa reusim intotdeauna sa recomandam carti care sa raspunda curiozitatii voastre despre acele vremuri, si sa aduca un plus de cunostinte valoros. Pentru ca libraria virtuala de la sectiunea “Codex- Medium Aevum” , sa devina o resursa utila conform asteptarile voastre , amintitiva ca putem tine legatura prin intermediul opiniilor voastre exprimate prin commenturi sau prin mail la adresa noastra: office@medievaltime.ro .

Codex Medium Aevum- libraria medievala

Descriere:

280 pag, Editie bilingva. Traducere din limba latina si tabel cronologic de Adrian Cotora. Nota introductiva si note de Alexander Baumgarten. Postfata si bibliografie de Ana Irimescu.

Redactat probabil la inceputul secolului al XIV-lea, in mediul scolasticii universitare de inspiratie franciscana, tratatul Despre primul principiu este o piatra de hotar intre filosofia medievala si modernitate. Folosind surse augustiniene si avicenniene, Duns Scotus stabileste un concept rational al fiintei divine, intemeiat pe libertate, vointa si infinitate. El proiecteaza astfel, implicit, un model al gindirii moderne in cadrul caruia infinitatea puterii, bunatatii si naturii divine a produs, in secolele urmatoare, omul care a asumat imitarea acestor atribute si edificarea propriei subiectivitati.

Editura Polirom,

Pret: 35 lei

Descriere:

176 pag, Editie bilingva. Editie ingrijita, traducere din latina si franceza veche, note si studiu de Anca Crivat.

Sursa fundamentala a gindirii simbolice europene, Fiziologul, redactat initial in limba greaca si tradus, adaptat si reelaborat in toate limbile de cultura ale Evului Mediu, a cunoscut o popularitate concurata doar de aceea a Bibliei. Imbinind stiinta pagina si exegeza alegorica promovata de teologia crestina a primelor secole, micul tratat reprezinta o referinta comuna pentru literatura si arta medievale, iar ecourile sale se regasesc in texte de naturi diferite, de la cele teologice la cele alchimice, de la tratatele de morala la poezia de dragoste. Volumul ofera prima traducere romaneasca a celei mai importante versiuni latine, Fiziologul latin B, care constituie, la rindul sau, una dintre cele mai frecventate surse ale unui gen iubit cu predilectie de publicul medieval de toate nivelurile: bestiarul. Intre multiplele avataruri ale acestuia din urma, Bestiarul iubirii, elaborat in prima jumatate a secolului al XIII-lea de catre Richard de Fournival, medic, teolog si poet de o mare deschidere intelectuala, prezinta extrem de interesanta particularitate de a reuni in acelasi text doua traditii cu un grad ridicat de codificare: indelungata traditie alegorico-moralizatoare a Fiziologului si aceea mai tinara a iubirii curtenesti.

Editura Polirom, 2008

Pret: 24 lei

Descriere:

232 pag, Editie bilingva. Traducere din limba latina de Simona Vucu. Nota introductiva, tabel cronologic si note de Claudiu Mesaros si Simona Vucu. Postfata de Claudiu Mesaros.

Volumul reuneste cele mai importante scrieri ale filosofului Abelard privind natura universaliilor, alaturi de textele fondatoare ale celebrei polemici medievale, apartinind lui Porfir, Boethius si Ioan din Salisbury. „Glosa «de la Milano»”, „Glosa de la Lunel” si fragmentul din cunoscuta Istoria nenorocirilor mele de Abelard redau nu doar o pozitie filosofica articulata si deschisa modernitatii, ci si un amplu spectacol al vietii intelectuale a secolului al XII-lea.

Cuprins: Porfir, Isagoga • Boethius, Comentarii la Isagoga lui Porfir (fragment) • Magistrul Pierre Abelard, Epistole • Magistrul Pierre Abelard, Logica „ingredientibus” • Magistrul Pierre Abelard, Logica „nostrorum petitioni” • Ioan din Salisbury, Metalogicon, II, 16-17

Editura Polirom, 2006

Pret: 30 lei